Este o perturbare alimentara aparuta, tipic, intre 6 luni si 3 ani de viata, caracterizata prin refuzul de a primi cantitatile de alimente adecvate cresterii si dezvoltarii normale. Pe masura evolutiei criteriilor de diagnostic, in multe tari, ea are o abordare precisa, etapizata.

Asociatia Americana de Psihiatrie redefineste starea, in 2010, ca tulburare alimentara si de achizitie ponderala aparuta sub varsta de 6 ani sau pierdere in greutate timp de peste o luna, in absenta vreunei patologii organice sau a altor afectiuni neuro-psihice.

Acesti copii nu recunosc senzatia de foame sau de satietate, sunt foarte activi, usor iritabili, prezinta mare interes pentru orice altceva in afara mancarii, de asemenea au deficit ponderal important.
Noi ghiduri propun actualmente terminologia “tulburare evitanta/restrictiva de aport alimentar in copilaria precoce”, cu trei subgrupe diagnostice:
1. copii ce mananca putin din lipsa de interes fata de mancare;
2. copii cu alimentatie selectiva, prin aversiuni senzoriale;
3. copii ce refuza alimentele in urma unui eveniment traumatic.

Anorexia infantila, dupa criteriile Chatoor, se refera la primul subtip si se diagnosticheaza dupa sase criterii:
- refuz de a primi cantitati alimentare adecvate timp de peste o luna;
- debut in peroiada de trecere “la lingurita” sau la hranire independenta, respectiv intre ~6 luni si 3 ani;
- copilul nu exprima senzatia de foame sau interes pentru mancare, in schimb este foarte activ, dornic sa exploreze mediul din jur si sa interactioneze cu parintele sau cu ingrijitorul sau;
- curba de crestere deficitara;
- refuzul alimentar nu urmeaza vreunui eveniment traumatic;
- copilul nu prezinta o alta patologie subiacenta.

Parintele se regaseste, la randul sau, in cel putin unul din urmatoarele comportamente:
- incearca insistent sa convinga copilul sa manance mai mult;
- la masa, ii distrage atentia cu tot felul de jocuri sau jucarii;
- hraneste copilul frecvent sau la ore fixe, inclusiv noaptea, uneori in somn;
- incearca sa ofere mai multe tipuri de alimente la o masa;
- forteaza copilul sa manance.

La sugarul mic, dr.Chatoor mentioneaza “tulburarea alimentara de homeostazie”, cu achizitie ponderala nesatisfacatoare, orar neregulat de supt si dificil de reglat, durata scurta a alaptarii, deci cantitati mici, sugar prea agitat (chiar si cand suge) sau prea somnolent, din mediu familial anxios, stresat sau depresiv. Sigur, tot in absenta altor posibile entitati patologice organice (prematuritate, boli cardiace, pulmonare, digestive, etc.) ce se verifica obligatoriu, de fiacare data.
O ultima categorie, “copilul neglijat” , nu face tema acestei discutii.

Indiferent de incadrari, peste 25% dintre copii dezvolta o forma de tulburare alimentara, exprimata prin voma, inecare, tuse, refuz cantitativ partial sau total, refuz selectiv legat de gust, aspect sau consistenta , lipsa de interes fata de mancare, auto-hranire intarziata, obiceiuri sau activitati neconforme cu momentul mesei, ingestie de substante necomestibile (pica), ritm al meselor haotic, isterie, etc.

Fie ca sunt manifestari de tip “pasiv” sau de tip “opozitional”, multe sunt benigne, pasagere. Mai rar, problema se complica, atragand, in timp, carente de crestere importante. 1-2% dintre aceste cazuri sunt sugari si peste jumatate pot mentine modificari ale conduitei alimentare pana spre varsta de 4-6 ani.
Tulburarile severe, survenite precoce in copilarie, determina malnutritie cu deficit ponderal, ulterior statural si, in perspectiva, posibil impact asupra achizitiilor intelectuale, psihice si comportamentale.

Problema a copilului sau a parintelui?…

Spre varsta de 6 luni, sugarul isi incepe tranzitia spre independenta, astfel, relatia dintre acesta si mama sau cel care il ingrijeste capata o noua perspectiva. El invata, treptat, sa recunoasca senzatii precum foamea si satietatea, sa perceapa emotii diferite, dorinte proprii si sa negocieze gesturi sau actiuni.
Cat priveste alimentatia, un raspuns neadecvat al parintelui in fata acestor schimbari, poate lesne conditiona confuzia dintre foame si o traire negativa sau distrage atentia de la acest proces de invatare.

Pe de alta parte, numeroase cercetari demonstreaza predispozitia genetica a copilului anorexic! Sa nu cautam, asadar, “vinovati”…

Psihiatrii au conceput scoruri observationale care evalueaza obiectiv interactiunea mama-copil in timpul meselor, clasificand tipul si severitatea cazului (ex. “Benoit’s Infant Feeding Behaviours Report”, “Chatoor’s Feeding Scale”, “NCAST- Parent – Child Interaction Feeding Scale”, etc.). Cu ajutorul acestora se poate stabili programul terapeutic adecvat.
Un instrument mai simplu este “MCH Feeding Scale” (Ramsay, Martel, Porporino & Zygmuntowicz – Montreal Children’s Hospital, 2010), menit, in primul rand, sa recunoasca legatura patologica.

Influenta relatiei parinte-copil este covarsitoare, nu doar asupra alimentatiei (implicit asupra curbelor de crestere), dar si asupra evolutiei cognitive si psiho-sociale!
Un adult cu tulburari emotionale, stresat, conflictual, anxios sau depresiv care nu manifesta empatie fata de propriul prunc pentru a-l intelege si a-i tolera starile si nevoile (uneori bolile!), poate usor sa-l abata din calea spre aceste cunoasteri!
Echilibrul este fragil, drumul pentru a-l redobandi, uneori destul de lung….
Se creeaza treptat un cerc vicios intre parintele tot mai ingrijorat, mai insistent si copilul tot mai potrivnic momentului mesei, indepartand cuplul de intimitatea, confortul, implinirea pe care ar trebui sa le resimta.

Pediatrul, pedo-psihiatrul si psihologul sunt echipa mamei, de fapt a familiei, pentru iesirea din impas! Solutiile exista, metodele, perfectibile, sunt clare, sa cautam, deci sprijin, cat mai repede cu putinta!

Articolul prezentat are caracter informativ, el nu inlocuieste prezentarea la doctor si prescriptiile de specialitate pe baza consultului medical.

Etichete :

One Response to Anorexia infantila

  1. preda corina spune:

    Buna ziua, fetita mea are 1 an si 2 luni de 2 saptamini refuza categoric mincarea mai ales cad vede lingura mii frica sa nu fie ceva psiologic deoarece se irita cand ne asezam la masa si scuipa tot ce ii dau. Ce se poate de facut. p.s maninka numai sin.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>