Descoperim adesea, intamplator, poate cu ocazia unui bilant de rutina, cresteri discrete ale transaminazelor serice, la pacienti asimptomatici.

Transaminazele (TGP/ALT – transaminaza glutam-piruvica sau alanin-amino transferaza si TGO/AST – transaminaza glutamica oxalo-acetica sau aspartat-amino transferaza) sunt enzime implicate in metabolismul aminoacizilor.

Ele sunt produse de ficat, de muschii striati dar si alte tesuturi ( rinichi, cord, pancreas, creier, globule rosii…), TGP avand sursa predominant hepatica.

In inflamatii sau distructii ale celulelor de origine, acesti catalizatori se regasesc la valori ridicate in sange, astfel, o crestere a transaminazelor serice nu reflecta obligatoriu o suferinta hepatica!

In fata probelor patologice, de obicei, ne intrebam:

Sunt credibile?  Ce dinamica au valorile?  Exista semne clinice?  Care este cauza?

Repetarea transaminazelor dupa cateva zile, apoi saptamani, raspunde primelor doua intrebari, pentru urmatoarele fiind nevoie de consult medical amanuntit si de teste suplimentare.

O marire accelerata a rezultatelor indica un proces acut si  necesita conduita imediata.

Cand reluarea analizei releva cifre normale, alte explorari, de obicei, nu se impun, se verifica determinarile la 3-12 luni.

Adesea, enzimele raman ridicate usor sau moderat, in platou. In practica, se considera “transaminita sau transaminazemie persistenta” atunci cand aceasta crestere depaseste o perioada de patru saptamani.

Medicul decide, pentru fiecare caz, atat oportunitatea cat si protocolul investigatiilor.

Valorile normale ale transaminazelor sunt subiect disputat de numeroase studii statistice, chiar si asa, 1 – 4 % din populatia sanatoasa prezinta valori in afara granitelor de referinta.

Dupa “Pedriatric Reference Intervals”- Beckman Coulter, la copil apar astfel:

TGP/ALT

0 – 3 ani :   20 – 60 U/l

4 – 17 ani : 20 – 50 U/l

>  18 ani :   11 – 50 U/l

TGO/AST

0 – 7 zile :    24 – 100 U/l

8 – 30 zile : 20 – 72 U/l

1 – 12 luni : 13 – 65 U/l

1 – 5 ani :    18 – 63 U/l

>  6 ani      : 17 – 42 U/l

Dupa Nelson (Nicholson & Pesce – “Reference Ranges for Laboratory Tests and Procedures”), marjele se prezinta asemanator:

TGP/ALT

0 – 5 zile :  6 – 50 U/l

1 – 19 ani : 5 – 45 U/l

TGO/AST

0 – 5 zile :   35 – 140 U/l

1 – 9 ani :    15 – 55 U/l

10 – 19 ani :  5 – 45 U/l

Limitele maxime sunt superioare celor permise la adult, exista, statistic, deosebiri intre sexe (la baieti valori ceva mai mari), deasemenea pot aparea mici diferente intre intervalele de normalitate, in functie de metoda fiecarui laborator.

Tinand cont de controversele privind “maxima”, la adult, unii considera drept referinta conventionala valoarea de 40 U/L atat pentru TGP cat si pentru TGO (desi noi recomandari propun scaderea acesteia).

Nu exista consens universal nici pentru stadializarea importantei cresterii transaminazelor, diversi autori propunand multiple variante. Este, intr-adevar, dificil de apreciat severitatea situatiei pe baza unui singur parametru, in absenta contextului general.

Discrete modificari enzimatice pot fi benigne sau, dimpotriva, semnalul precoce al unor probleme serioase.

Dupa WHO (World Health Organisation), cresterea TGP/AST  si TGO/ALT se clasifica in felul urmator :

grad 0 =   < 1,25       xN      (<40 UI)

grad 1 =   1,25 – 2,5 xN      (40-100 UI)

grad 2 =   2,5 – 5      xN      (100-200 UI)

grad 3 =   5 – 20       xN      (200-800 UI)

grad 4 =   > 20          xN      (>800 UI sau orice crestere insotita de semne de     insuficienta hepatica)

Alti specialisti, tinand cont de fondul patologic dar si de alti parametri biochimici, impart rezultatele in cresteri :

usoare :            < 3     xN (gr.1)

moderate :       3-10   xN (gr.2-3)

severe :            10-20 xN (gr.3)

periculoase :    > 20   xN (gr.4)

sau:

usoare :           < 5    xN (gr.1-2)

moderate :      5-20  xN (gr.3)

severe :           > 20  xN (gr.4)

In general, cand vorbim de cresteri usoare la pacienti asimptomatici, ne referim la valori in jur de dublul – triplul normalului, oricum, sub de cinci ori maxima admisa (gr. 1 si 2).

Investigatiile  au in vedere CAUZE hepatice dar si extrahepatice:

-     excesul de grasimi in alimentatie;

-          medicamente (antibiotice, parecetamol, ibuprofen, anticonvulsivante, vit.A, echinaceea, etc.) sau toxice diverse;

-          hepatitele virale B si C;

-          toxoplasmoza:

-          infectia cu virus citomegalic (CMV) , Epstein-Barr, herpes, rubeola;

-          alte infectii virale (adeno sau enteroviroze, etc.);

-          parazitoze;

-          malnutritia protein-calorica;

-          steatoza hepatica, obezitatea;

-          hemocromatoza;

-          deficitul de @1-antitripsina;

-          boala Wilson;

-          fibroza chistica;

-          hepatita autoimmuna;

-          celiachia;

-          tiroidita;

-          alte boli autoimune (artrita reumatoida, lupus, boli inflamatorii cronice intestinale);

-          anemie hemolitica;

-          boli musculare (traumatisme, infectii, miozite, miopatii).

In ordinea frecventei, la copil, am putea plasa: agresiunile alimentare, medicamentoase sau toxice apoi infectiile virale urmate de boli genetice (hemocromatoza, deficitul de @1-antitripsina) si autoimune.

EXPLORARILE includ initial :

-          hemoleucograma;

-          glicemia;

-          enzimele: TGP, TGO (si raportul lor), LDH (lactat dehidrogenaza), GGT (gama-glutamil transpeptidaza), FAL (fosfataza alcalina), CPK (creatinfosfokinaza);

-          profilul lipidic;

-          bilirubinemia;

-          ureea, creatinina;

-          sideremia, feritina si capacitatea totala de legare a fierului;

-          studiul coagularii;

-          serologii pentru virusurile B si C;

-          serologii toxoplasma, CMV, Epstein-Barr;

-          ex. coproparazitologice;

-          ecografia abdominala.

Teste aditionale:

-          electoforeza proteinelor serice;

-          @1-antitripsina;

-          ceruloplasmina, cupremia;

-          testul sudorii;

-          hormonii tiroidieni;

-          anticorpi antinucleari, anti-muschi neted, anti-LKM1;

-          anticorpi antitransglutaminaza.

Mentinerea peste sase luni a valorilor enzimatice modificate defineste “transaminazemia cronica”, situatie ce impune, in lipsa unui diagnostic cert, investigatii aprofundate intr-un serviciu de hepatologie, in ultima instanta, punctie biopsie hepatica.

Articolul prezentat are caracter informativ, el nu inlocuieste prezentarea la doctor si prescriptiile de specialitate pe baza consultului medical.

Etichete :

6 Responses to Cum interpretam cresteri usoare ale transaminazelor la copil ?

  1. viorel banescu spune:

    am un nepot de 12 ani. transaminazele sant cam marite tgp 5o tgo 70. text hep b ,c, negativ. care poate fi cauza?

    Răspunde
  2. GHEORGHITA DOINA spune:

    Am o nepotica de 3 ani si in urma unei problemei virale in gat s-au marit transaminazele.Cum trebuie sa procedam.A facut tratament cu isoprinosin si nu i-am mai repetat analizele.Restul analizelor erau bune, formula leucocitara ,calciul..

    Răspunde
  3. buhus monica spune:

    Buna seara! Va rog sa mi sp.cum se intetpreteaza LDH 392 la fetita de 10 ani! Se poate sa va tr.pe em analuzele!? Multumesc

    Răspunde
  4. grecu veronica spune:

    Buna ziua. La un copil de 2ani si 10 luni in toate analizele de pana acum a iesit cu Ast marit. De ex ultina analiza 57 u/l. Alt corect 22.Creatinina 0.63. Este cazul sa ne alertam?. Dr la care mergem nu ne-a dat prea mukte explicatii chiar daca am cerut.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>