Capusele sunt insecte parazite din clasa arahnide (ca si paianjenii), subclasa acarieni. Dupa tantari, sunt cei mai frecventi vectori pentru transmiterea la om a numeroase boli.

capuse

capuse

Exista peste 800 de specii grupate in doua mari familii : ixode sau capuse tari si argaside sau capuse moi. Nu intepatura propriu-zisa, ci toxinele si secretiile cu patogeni din saliva capusei sunt raspunzatoare de aparitia bolilor.

Din fericire, majoritatea intepaturilor sunt benigne, nedaunatoare.
Astfel, in zonele endemice pentru boala Lyme, doar 2-4% din intepaturi transmit boala.
Capusele tari (ixodele) sunt cele pe care le intalnim in Europa. Ele se ataseaza si se hranesc cu sange timp de mai multe ore sau zile, marindu-si mult dimensiunile (initiale chiar sub1mm), apoi se detaseaza de corp, transmiterea de patogeni aparand de obicei la sfarsitul mesei.
Cele moi (argasidele – capuse africane) se hranesc timp de doar cateva minute, transmiterea bolilor facandu-se foarte rapid.

tipuri de capuse

tipuri de capuse

Capusele, in special ixodele pot transmite :

  • Boala Lime sau borelioza (Borrelia);
  • Babesioza (Babesia);
  • Ehrlichioza (Ehrlichia ewingii);
  • Febra patata Rocky Mountain (Richettsia);
  • Febra butonoasa (Richettsia conorii);
  • Febra recurenta de capusa (Coltivirus-ARN);
  • Tularemia (Francisella tularensis);
  • Anaplasmoza (Anaplasma phagocythophilum);
  • Febra Q (Coxiella burnetti);
  • Encefalita de capusa (Flavivirus-ARN), s.a.

Nu toate aceste patologii se intalnesc in Europa, cu atat mai putin in Romania.

Boala Lyme, encefalita de capusa si febra recurenta sunt printre cele depistate.

Perioada expunerii este din luna aprilie pana in septembrie. Iernile blande cu primavara timpurie cresc numarul acestor artropode si, deci, riscul de contact.
Capusele se ascund in iarba, tufisuri, zone impadurite, in asteptarea contactului fizic aducator de hrana.
Omul este uneori gazda accidentala in ciclul de evolutie al acestora de la larva la nimfa si apoi adult, inlocuind animale precum caprioare, iepuri de camp, rozatoare, vite, capre sau oi.

inmultirea capuselor

ciclul biologic

Odata ce gazda este intalnita, capusa (obisnuit nimfa) penetreaza pielea, ingropandu-si in ea capul si piesele bucale ghimpate. Acestea precum si secretia salivara a unui “ciment” special o fac ulterior dificil de detasat.
Intepatura de capusa nu este dureroasa pentru ca saliva acesteia transmite deasemenea o neurotoxina cu rol anestezic local.
Astfel, doar circa 25% dintre oameni constientizeaza un istoric de intepatura.
Cei alergici pot dezvolta reactii locale sau generale de intensitati variabile.

Simptomele veritabile ale bolilor transmise prin intepatura de capusa apar, de obicei, dupa detasarea acesteia, la distanta de mai multe zile sau saptamani.
Precoce pot aparea roseata sau mancarime la locul intepaturii, in general fara semnificatie de gravitate.
Tabloul clinic este polimorf, nespecific, de aceea este important de mentionat intepatura sau probabilitatea acesteia la consultul medical:

  • stare gripala;
  • febra;
  • eruptii diverse;
  • cefalee;
  • astenie;
  • somnolenta, letargie;
  • confuzie;
  • dureri si tumefactii articulare;
  • palpitatii;
  • pareze sau paralizii;
  • dispnee;
  • greata si varsaturi, etc.

Un element clasic este “eritemul in semn de tras la tinta”, caracteristic bolii Lyme.

boala Lyme

boala Lyme

Medicul infectionist este in masura sa interpreteze simptomele si sa orienteze diagnosticul catre etiologia cea mai probabila.
Aparitia oricaruia din semnele mentionate mai sus, in relatie probabila (sau nu) cu o intepatura de capusa, trebuie sa determine prezentarea urgenta intr-un serviciu medical.
Deasemenea, prezentarea neantarziata la medic se indica si in caz de:

  • dificultate a detasarii insectei sau detasare incompleta cu retentie cutanata de fragmente ale acesteia;
  • gravide;
  • persoane cu boli sau tratamente imunosupresoare.

TESTE :

Nu exista, din pacate, teste rapide care sa ateste transmiterea de boala imediat dupa intepatura.
In tarile cu diverstate mare de specii, se considera utila vizualizarea capusei de catre specialist (insecta sau poza). Aceasta ar putea restrange ulterior diagnosicul in functie de specia identificata (fiecare fiind vector pentru anumiti patogeni) si permite, la nevoie, initierea tratamentului chiar inaintea confirmarii serologice.
Testele serologice (sau evidentierea unor patogeni prin examen direct al sangelui) devin pozitive dupa mai multe saptamani, uneori si dupa aparitia simptomatologiei.

CONDUITA ACASA :

Dupa intoarcerea din zone cu risc, se recomanta autocontrol, respectiv control riguros al pielii (si parului) intregii familii.
Identificarea unei capuse obliga la indepartarea cat mai rapida a acesteia, in conditii de siguranta.
Aplicarea de caldura locala sau a altor substante (gaz, benzina, alcool, etc) poate fi daunatoare, atat prin iritatie locala cat si prin stimularea producerii de secretii ce contin patogeni.

scoaterea capusei

scoaterea capusei

La indepartarea capusei se recomnda folosirea unei pense si manusi de protectie, tehnica fiind recomandarea CDC ( U.S. Centers for Disease Control and Prevention).
Capusa se apuca cu grija de la baza, cat mai aproape de piele si se tractioneaza ferm. dar nu brutal, pana cand aceasta iese singura. Nu se fac miscari de rasucire pentru ca ele pot rupe capul sau partile bucale ale insectei, retentia lor crescand riscul de infectie.
Dupa indepartare, ea nu se va strivi (risc de transmitere de boli!), ci se va arunca, preferabil, in reteaua de canalizare (toaleta, chiuveta). De considerat, eventual, pastrarea acesteia (intr-un recipient etans!) sau fotografierea ei, pentru a o arata specialistului.
Ulterior se aplica dezinfectie locala, dar si a mainilor si a instrumentarului folosit.
In caz de nesiguranta, dificultati la extragere sau retentie cutanata de parti ale capusei, se indica prezentarea urgenta intr-un serviciu medical.

TRATAMENT:

In afara dezinfectiei locale, a altor topice cutanate sau a antialergicelor, oportunitatea PROFILAXIEI ANTIBIOTICE (m.a. pentru boala Lyme, controversata, de altfel) se va decide de catre medicul specialist infectionist.

Acesta va lua in considerare multiple variabile precum date endemice, durata expunerii, patogenul probabil.
Tot el va decide investigatiile precum si tratamentul adecvat in prezenta simptomelor asociate unei intepaturi de capusa.

PREVENTIE:

In excursii in natura, in zonele cu risc, se evita plimbarile sau sederile in iarba necosita sau pe langa tufisuri, arbusti. Imbracamintea trebuie sa acopere atent intreg corpul si sa fie deschisa la culoare pentru a putea observa si indeparta insectele atasate.

Se recomanda folosirea repelentilor conform instructiunilor din prospectul produsului.
Atentie, unele substante, insa, sunt contraindicate la copii!

Autocontrolul/controlul tegumentelor corpului (inclusiv parul si pielea paroasa!) permite indepartarea rapida a eventualei capuse atasate, minimizand riscul de imbolnavire.

Controlul si dezinsectia (preventiva si nu numai) trebuie facute si animalelor de companie, respectand aceleasi reguli si masuri de precautie.

Aplicarea acaricidelor in zonele cu risc si diferite alte mijloace de control al mediului se practica pentru reducerea populatiei acestor insecte.

Vaccinurile sunt disponibile doar pentru cativa patogeni (ex. virusul encefalitei de capusa) si au uz limitat.

CONSIDERATII:

Cercetatorii studiaza periodic, cu ajutorul imaginilor de satelit, raspandirea diferitelor insecte–vectori pe glob, emitand, la nevoie, avertizari specifice.

European Center for Prevention and Disease Control prezinta harti de distributie pe specii, ultimele acualizate in decembrie 2012.

distributie tari - capuse

distributie tari – capuse

Si in Romania asistam, probabil din cauza schimbarilor climatologice, la o crestere ingrijoratoare a cazurilor de expunere la capuse, chiar si in regunile urbane.

Ixodes ricinus este specia intalnita de obicei, zonele considerate endemice in anii trecuti fiind judetele Cluj, Arad, Sibiu, Neamt, Botosani, mai nou insa si alte judete din nord si nu doar.
Nu e vorba doar de mediatizare sau de preocuparea noastra sporita vis-a-vis de subiect.
Incepand cu 2010, odata cu largirea accesului la tehnicile de diagnostic, se confirma si la noi, anual, cateva sute de cazuri de boala Lyme si cateva zeci de encefalita de capusa.
Obiectiv vorbind, pana in urma cu 3-4 ani, in toti cei ~40 de ani de viata si aproape 20 de activitate medicala, am vazut mult mai putine capuse decat in garzile unei singure veri a fiecaruia din ultimii ani. Asta nu se mai poate numi “isterie”…!

Articolul prezentat are caracter informativ, el nu inlocuieste prezentarea la doctor si prescriptiile de specialitate pe baza consultului medical.

Etichete : ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>