Este cea mai frecventa intoleranta alimentara, la copil fiind adesea secundara proceselor inflamatorii intestinale.

Se manifesta prin tulburari digestive (diaree, meteorism, greata, varsaturi, dureri abdominale…) la ingestia oricaror produse lactate ( inclusiv a laptelui matern).
Diversitatea simptomelor o fac usor de confundat cu sindromul de intestin iritabil,cu care, de altfel, poate coexista.
Lactoza – dizaharidul din lapte, se absoarbe in intestinul subtire dupa scindare (prin hidroliza) in glucoza si galactoza, cu ajutorul enzimei numita “lactaza”. Aceasta este secretata de “marginea in perie” a vilozitatilor intestinale. In caz de insuficienta enzimatica, lactoza neabsorbita sufera procese de fermentatie la nivelul colonului, generand simptome digestive variate.
Unii nou-nascuti, mai ales prematurii, pot avea un deficit tranzitor de lactaza (teorie ce explica mai nou colcile sugarului), nivelul acesteia stabilizandu-se dupa cateva saptamani. Ulterior, oricand in copilarie (dupa 2 ani), la adult sau la varstnic, activitatea enzimatica poate descreste, acest lucru fiind conditionat de factori genetici.

Intoleranta congenitala – este extrem de rara, se transmite autozomal-recesiv si se manifesta prin diaree imediat dupa nastere. Lactaza este absenta la acesti copii.

Intoleranta primara – apare prin scaderea secretiei intestinale de lactaza si se poate manifesta la orica varsta. Predispozitia se determina astazi prin teste genetice (determinarea genotipului C/T al genei lactazei ; C/C inseamna posibilitatea de a dezvolta intoleranta).

Intoleranta secundara – este cea mai frecventa, orice boala intestinala acuta sau cronica putand asocia un deficit enzimatic tranzitor. Cu cat durata sau intensitatea episodului intestinal sunt mai importante, cu atat ritmul de refacere a mucoasei intestinale este mai lent, deci, durata intolerantei mai mare.

INVESTIGATII:
Testul de toleranta la lactoza (rar folosit) sau la lapte presupune determinarea glicemiei inainte si dupa administrare. O variatie prea mica a glicemiei inseamna malabsorbtie.
Testul respirator al hidrogenului este de electie. Dupa administrare de lactoza, se masoara la intervale repetate concentratia de hidrogen din aerul expirat. Concentratiile mari indica malabsorbtie.
Dieta de excludere cu ameliorarea simptomelor si reaparitia lor la reintroducere sugereaza intoleranta la lactoza.
Evidentierea pH-ului acid al scaunului poate ajuta la orientarea diagnosticului.
Biopsia intestinala, fiind invaziva, se practica arareori pentru studiul activitatii enzimatice. Ea poate fi normala cand deficitele sunt focale.
Testul genetic stabileste predispozitia pentru intoleranta primara si o diferentiaza de cea secundara.

TRATAMENT :
Dupa precizarea diagnosticului se initiaza dieta de excludere, inlocuind laptele si derivatele cu preparate hipo/delactozate, prehidrolizate sau din soia.
Un plus de calciu poate fi necesar.
Actualmente, dupa remisia simptomatologiei si, evident, la indicatie medicala, se poate tenta reluarea progresiva a alimentatiei normale, chiar si in deficitele primare. Conditia este un supliment bine calculat de lactaza, disponibila, mai nou, sub forma de comprimate, capsule, solutie sau pulbere.
Pentru intolerantele secundare, tratamentul este cauzal!

 

Articolul prezentat are caracter informativ, el nu inlocuieste prezentarea la doctor si prescriptiile de specialitate pe baza consultului medical.

Etichete :

One Response to Intoleranta la lactoza

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>