Reprezinta unul din motivele cele mai comune de prezentare la medic si, avand in vedere potentialul de gravitate si riscul de deshidratare, este si una din cele mai frecvente urgente medicale si cauze de spitalizare la copii.
Se defineste ca si crestere a cantitatii de materii fecale eliminate /24h la peste 10ml/kgc.
Tranzitul intestinal normal al copilului prezinta  o mare variabilitate, de la mai multe scaune pe zi  la unul la 2-3 zile. Numarul si consistenta lor depind deasemenea de varsta si tipul de alimentatie.

La copil, o definitie mai practica, avand in vedere dificultatea cuantificarii, considera diaree orice modificare a cantitatii si consistentei scaunelor fata de “pattern-ul” anterior.
Diareea acuta, cu durata sub 2 saptamani, are in mod obisnuit cauze infectioase, virale sau bacteriene (infectii intestinale sau in cadrul altor infectii sistemice).

Istoricul bolii, examenul clinic si aspectul scaunelor pot orienta medicul catre cauza cea mai probabila.

Agentii virali ai gastroenteritelor sunt mai ales Rotavirusul (cea mai frecventa cauza de diaree acuta la copil), dar si Adenovirul enteric, virusuri Norwalk-like si altii…

Transmiterea este fecal-orala (desi s-a sugerat si posibilitatea transmiterii aeriene), prevalenta e mare si contagiul ridicat.
Mai frecventa in sezonul rece, dupa o incubatie de 2-5 zile pot aparea febra , voma, diaree si simptome respiratorii. Sugarii si copiii mici prezinta risc crescut de deshidratare.
Nu exista tratament cauzal, boala se autolimiteaza de obicei in 3-9 zile.

O atentie speciala se acorda hidratarii!

Diareea cu Rotavirus se poate preveni prin vaccinare in primele 6 luni de viata.
In proba de scaun se deceleaza antigenele virale.

Gastroenterocolitele bacteriene, uneori greu de diagnosticat, au deasemenea cale de transmitere orala (fecal-orala, maini murdare, apa sau alimente contaminate).
Bacteriile mai frecvent implicate sunt : Campylobacter jejuni, Salmonella, Escherichia coli, Shigella, Yersinia enterocolitica, Clostridium difficile (post antibioterapie) si altele.
Simptomatologia este diversa, dupa mecanismul de actiune al microbului responsabil  (enterotoxigen, enteroinvaziv, enteroaderent…).
Oportunitatea tratamentului antibiotic se decide de catre medic in functie de etiologia probabila si de mecanism (si se ajusteaza la nevoie dupa evolutie si eventuala antibiograma).
Pe primul plan raman hidratarea, tratamentul simptomatic si protector intestinal, regimul alimentar (de obicei cu excluderea temporara a laptelui, fructelor/ legumelor crude, a dulciurilor si grasimilor dar, de mentionat ca recomandarile actuale pentru formele usoare, fara deshidratare, sunt in favoarea dietei normale pentru varsta + supliment de lichide).

In prealabil se recolteaza coprocultura (cu rezultat dupa 48 h) si coprocitograma (prezenta de leucocite sau hematii in scaun orienteaza rapid diagnosticul catre o diaree bacteriana invaziva). Cu aceasta ocazie, solicitam desigur si efectuarea antigenului Rotavirus din materiile fecale (test rapid).

O coprocultura negativa  nu exclude etiologia bacteriana a enterocolitei, unele bacterii cultivand mai greu, doar in conditii speciale.

In toxiinfectiile alimentare, simptomele apar in grupuri, brusc, dupa cateva ore, prin  ingestia toxinelor produse de bacterii in alimentul contaminat.
Diagnosticul este clinic iar tratamentul suportiv, antibioticele nu sunt necesare. Boala se autolimiteaza spontan, de obicei in decurs de 24 ore.

Diareea parazitara, mai rara, are si ea transmitere fecal-orala, prin sol, apa sau alimente contaminate.

Dintre paraziti intalnim pe primul loc Giardia lamblia (mai rar, Entamoeba histolytica,  Criptosporidium-la imunodeprimati si altii).
Se poate insoti de eruptii cutanate si eozinofile crescute in formula leucocitara.
Febra de obicei lipseste.
Incubatia poate fi mai lunga, pana la cateva saptamani.
Tratamentul specific, antiparazitar se indica pe baza decelarii oualor, chisturilor (examene coproparazitologice repetate) sau a antigenelor parazitare in scaun, uneori fiind necesare si alte teste, serice.

Alte cauze de diaree acuta : antibioticele si alte medicamente, unele intoxicatii acute, boli endocrine sau metabolice, micoze intestinale (la imunodeprimati), supraalimentatia, intolerante/alergii alimentare, etc.

Diareea parenterala insoteste alte infectii, din afara tractului gastro-intestinal, cum ar fi  respiratorii sau urinare.

Cateva consideratii

Infectiile digestive pot fi evenimente extrem de frustrante pentru familie.
Oricat de mult ne-am proteja copilul, in special in primii ani dupa debutul mersului si pana cand  deprind obiceiuri corecte precum “spalatul mainilor”, apar adesea situatii imposibil de controlat.

Nu numai ca este greu de aflat cu certitudine sursa unei diareei, este uneori la fel de dificil de descoperit microbul in cauza (in circa 30% din cazuri ramane neidentificat).
Desi dornici de a avea un diagnostic imediat, clinica poate fi initial inselatoare. Febra, varsaturile, durerile abdominale, inapetenta sau doar o stare de “rau nespecific” pot precede cu cateva zile aparitia scaunelor modificate, mimand alte patologii.
Varsaturile, apetitul redus, starea generala alterata ingreuneaza hidratarea, alimentatia si administrarea orala a medicatiei, cerc vicios ce obliga adesea la spitalizare.

O mare atentie  trebuie acordata sugarului si copilului mic, mai predispusi la forme severe cu  deshidratare rapida si alte complicatii!

Stagnarea, chiar pierderea ponderala pot fi dramatice, mai ales la varsta mica, atunci cand sute de grame castigate in luni pot disparea rapid in decurs de zile (mai grav, ore)!
In ciuda tratamentului, in functie de patogenul incriminat, episodul diareic poate fi mai intens sau mai prelungit, uneori cu recaderi dupa perioade de bine, testand rabdarea si increderea familiei, dornice de o vindecare grabnica.
Intoleranta secundara tranzitorie la lactoza (si nu numai) poate constitui apoi alt motiv de ingrijorare dupa episoadele mai serioase.
De multe ori, sub presiunea de a oferi solutii clare, imediate, medicul cauta raspunsul in alte sindroame de malabsorbtie, fara a le putea insa dovedi.

Mai rar, unele infectii bacteriene sau parazitare se pot croniciza, alteori gazda poate ramane purtator al bacteriei/ parazitului intestinal.

Enteropatia postinfectioasa sau sindromul post-enteritic

Uneori, dupa un episod diareic infectios mai sever (mai ales la sugarul alimentat artificial, eventual prematur, distrofic sau cu alte tare asociate) mucoasa intestinului subtire este serios afectata, cu reducerea drastica a secretiei enzimatice si a suprafatei de absorbtie si cu posibila sensibilizare secundara la proteina laptelui de vaca.
Astfel, simptomatologia se poate prelungi si pana la 4-6 saptamani, necesitand regim indelungat cu formule delactozate sau pe baza de hidrolizate proteice iar, in cazuri grave, chiar nutritie parenterala.

 

Articolul prezentat are caracter informativ, el nu inlocuieste prezentarea la doctor si prescriptiile de specialitate pe baza consultului medical.

Etichete :

One Response to Diareea acuta

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>