T usea este un important mecanism de aparare al tractului respirator si un simptom frecvent intalnit, mai ales in sezonul rece . De multe ori semn al unei banale “raceli”, cand  se insoteste de alte manifestari , cand este recurenta sau prelungita, ea poate indica o problema mult mai serioasa.

In pediatrie, dupa multi autori, numim tuse cronica tusea cu durata de peste 3 – 4 saptamani in ciuda medicatiei empirice corect administrate.

Orientarea diagnostica are in vedere:

  • caracterele tusei : seaca, productiva, spastica, latratoare, sporadica, paroxistica, diurna, nocturna, etc;
  • raspunsul (sau lipsa acestuia) la o medicatie anterioara;
  • simptome asociate : zgomote particulare (stertor nasal, stridor, wheezing), dispnee, hemoptizie, febra sau subfebrilitati, transpiratii, scadere ponderala sau faliment al cresterii, tulburari de tranzit intestinal (diaree, steatoree) ,etc.;
  • istoricul medical personal sau familial , cauza problemei putand avea originea in  trecut (prematuritate cu detresa respiratorie severa la nastere, imunodeficienta, schema incompleta de vaccinare, posibila aspiratie alimentara sau de corp strain, boli genetice sau alergii in familie, etc)
  • varsta pacientului, foarte importanta, fiecare etapa de dezvoltare avand specifica o anumita patologie.
  • examenul clinic;
  • investigatii paraclinice.

Cateva din cauzele de tuse cronica :

  • hiperreactivitatea bronsica (astm sau “bronsita astmatiforma”);
  • infectii bacteriene,virale, parazitare sau, mai rar, micotice (mycoplasma, pertussis, chlamydia, tuberculoza!, virus sincitial respirator, toxocara, etc.);
  • iritatia “reziduala” postinfectioasa;
  • alergia;
  • refluxul gastro-esofagian;
  • corp strain;
  • sinuzita, adenoidita cronica;
  • cauza psihogena, tic;
  • anomalii anatomice diverse (laringo/traheo-malacie, chisturi bronhogenice, emfizem pulmonar congenital, arcuri vasculare anormale, malformatii cardiace cu insuficienta cardiaca, etc.);
  • compresiuni mediastinale (adenopatii, tumori, etc);
  • fibroza chistica;
  • diskinezia ciliara;
  • sindroame de imunodeficienta;
  • hemosideroza;
  • medicamente;
  • fumatul pasiv sau, mai tarziu, activ.

La indicatia medicului, anumite investigatii pot fi necesare, individualizat, in functie de criteriile de orientare diagnostica descrise anterior :

  • radiografia pulmonara;
  • teste functionale respiratorii;
  • pulsoximetrie/gazometrie serica;
  • intradermoreactia la tuberculina;
  • examen citologic, culturi, PCR, serologii bacterii/ virusuri din sputa sau aspirat laringo-traheal /nazofaringian;
  • radiografie sinusuri (CT);
  • hemoleucograma;
  • teste de inflamatie (VSH, fibrinogen, CRP);
  • electroforeza proteinelor serice;
  • imunograma (IgA, IgM, IgG  si IgE, C3);
  • serologii bacterii/ virusuri/ paraziti;
  • teste alergologice;
  • testul sudorii;
  • pH-metrie esofagiana / tranzit baritat;
  • fibroscopia rino-faringiana/ laringiana;
  • bronhoscopia.

T usea in sine arareori necesita tratament (in functie de gradul de disconfort). De cele mai multe ori, intelegerea mecanismelor care o produc si remedierea cauzei de fond  conduc la disparitia (sau certa ameliorare) a simptomului. Dupa caz, fluidizarea secretiilor, reducerea inflamatiei, dezobstructia  cailor aeriene, bronhodilatatia, suprimarea agentului patogen  pot fi prioritatile  medicului in alegerea terapiei .

Articolul prezentat are caracter informativ, el nu inlocuieste prezentarea la doctor si prescriptiile de specialitate pe baza consultului medical.

[/icon_list]

Etichete : ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>